LAW.MD

Contribuie la dezvoltarea unui spaţiu liber de norme mioritice!

Regimul juridic a mijlocului de transport auto


Olesea Negru, Facultatea de Drept, USM

Dorin Cimil, doctor în drept, conf. univ., Facultatea de Drept, USM

transport3[1]Scriitorul Rudyard Kipling spunea, într-o expresie figurată, că în esenţă ,,o civilizaţie este un drum’’. Aceleaşi valenţe se desprind din constatarea că ,,transportul constituie deopotrivă modelul şi reflectarea unei societăţi’’. Transportul face parte din cotidian şi satisfice atît necesităţile de ordin social, cît şi cele de ordin economic.[1] Încă din vechi timpuri, mijlocul de transport la general şi auto în special reprezintă o importanţă majoră, destinaţia acestora fiind de a deplasa încărcăturile sau respectiv persoanele fizice în spaţiu.

Pentru o mai buna şi coerentă întelegere a tot ceea ce numim, ,,mijloc de transport sau transport la general’’ este nevoie de la bun început de a înţelege, de a face cunoştinţă cu anumiţi ,,termeni – cheie’’, unul dintre aceştia fiind cel de ,,transport’’care în conformitate cu Legea cu privire la transporturi[2]  reprezintă ,,una din ramurile principale ale economiei naţionale şi o verigă a structurii sociale a Republicii Moldova şi care este chemat să asigure necesităţile  în transporturile de mărfuri şi de călători’’. Din definiţia sus relatată uşor desprindem ideia că transportul independent de orice perioadă şi stadiu de dezvoltare a unui stat va rămîne să joace un rol important în sfera schimbului de mărfuri pe plan intern şi internaţional. Pentru ca transportul să fie efectuat cu succes este de o iminenţă majoră şi prezenţa unui mijloc de transport, care reeşind din Codul Transporturilor auto, aprobat prin Legea din 29 iulie 1988 (în continuare Legea 116/1988)[3] reprezintă  un ,, sistem mecanic cu autopropulsie, cu excepţia celui care circulă pe şine, pentru transportul de călători, bagaje şi mărfuri sau care execută orice  alte lucrări şi servicii aferente transporturilor’’. Întrucît transportul reprezintă interes şi se cere a fi reglementat de toate legislaţiile, în continuare vom analiza şi noţiunea de      ,,mijloc de transport’’ prin prisma  Acordului încheiat între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul  Republicii Ungare privind transporturile internaţionale auto de pasageri şi mărfuri[4],care prevede că,,mijloc de transport auto’’ în cazul transportării mărfurilor semnifică  ,,orice mijloc de transport auto cu propulsie mecanică, destinat transportului de mărfuri, sau mijloc de transport auto, transformat conform cerinţelor tehnice, inclusiv remorcile şi semiremorcile.’’

Legislaţia Algeriei spre exemplu cu ajutorul legii intitulate  Code de la Route[5], explică indirect termenul de ,,mijloc de transport’’ folosindu-se de noţiunea de                ,,automobile’’ care presupune ,,orice vehicol destinat transportului de persoane sau mărfuri şi prevăzut cu un dispozitv mecanic de propulsie care circulă pe  drumuri’’. De altfel în acelaşi sens şi folosindu-se de acelaşi termen, termenul de  ,,autovehicul’’, s-a ţinut cont şi la explicarea mijlocului de transport din cadrul Regulamentului Circulaţiei Rutiere[6]care defineşte acesta ca a fi  ,,un vehicul autopropulsat, destinat transportului de persoane sau de bunuri ori efectuării de lucrări, cu excepţia ciclomotorului şi a vehiculelor pe şine.’’

În contextul unei bune înţelegeri a noţiunilor de bază din capitolul dat, dar şi cele ce urmeazăeste necesar de a defini şi termenul de ,,transport rutier’’, care reprezintăorice operaţiune de transport ce se realizează cu vehicule rutiere, pentru deplasarea persoanelor, mărfurilor şi bunurilor, chiar dacă vehicolul rutier este pe o anumită porţiune a drumului transportat la rîndul său pe/de un alt mijloc de transport, iar operaţiunile şi serviciile adiacente sau conexe transporturilor rutiere sunt considerate operaţiuni de transport rutier[7]. În definiţia dată observăm că elementul cheie reprezintă faptul că transportului rutier îi este caracteristică trăsătura conform căreia transportul se efectuează cu ,,vehicul rutier’’, deci va fi diferit şi se va efectua sub condiţii diferite transportul efectuat cu alte mijloace de transport existente, dintre care în literatura de specialitate cele mai răspîndite tipuri de transport sunt enumerate ca fiind:

  • Ø transportul feroviar –tip de transport public care reprezintă un complex tehnologic de producţie unitar, cu întreprinderi şi instituţii cu menire de producţie şi socială, a cărui administrare de stat este exercitată de către organul administraţiei publice centrale în domeniul transportului[8];
  • Ø transportul maritim  –  este transportul de bunuri şi persoane pe mare şi alte căi de navigaţie. Operaţiunile portuare este instrumentul necesar care asigură comerţul maritim dintre comercianţi.
  • Ø transportul aerian – reprezintădeplasarea de persoane şi mărfuri pe calea aerului în diverse scopuri efectuat de către un operator aerian deţinător al unui certificat de operator aerian în termen de valabilitate şi, după caz, al unei licenţe de transport aerian.

Din definiţiile anterior expuse asupra mijloacelor de transport cel mai frecvent întîlnite şi solcitate atît pe plan intern cît şi internaţional, putem conchide cu certitudine că elementul ce face diferenţa dintre acestea reprezintă mijlocul cu care se va transporta bunurile în situaţia ce ne vizează. Ceea ce a atras atenţia ori de cîte ori am enumerat şi definit mijlocul de transport sau însuşi transportul este faptul că acesta se va efectua categoric şi întotdeauna de către un cărăuş profesionist, cu un mijloc de transport adecvat care să corespundă cerinţelor şi necesităţilor pentru ca marfa să fie transportată în bune condiţii. Astfel, apare un aspect care se cere a fi elucidat, şi anume acela prin care menţionăm faptul că mijlocul de transport auto, nu trebuie să fie dor un simplu mijloc auto, ci să fie util pentru prestarea serviciilor comerciale, pentrucă în fond atunci cînd abordăm  subiectul ,,contract de transport de mărfuri” inevitabil ne ducem la gîndul că acesta nu este un contract pur civil ci şi cu elemente din cadrul contractelor comerciale. Astfel, o importanţă bine definită în identificarea raporturilor contractuale din domeniul ce prezintă interes pentru teza dată, o are şi mijlocul de transport. Spre exemplu în unele situaţii prezenţa în cadrul unui raport contractual a mijlocului de transport influenţează asupa calificării sau recalificării contractului respectiv(în cazul nostru: ,,contractul de transport). Orice mijloc de transport ( auto, maritim, feroviar) urmeză să fie utilizat conform destinaţiei, adică pentru transportarea de încărcături, pasageri sau bagaje, însă sunt şi situaţii cînd mijlocul de transport e utilizat conform destinaţiei, dar în altă parte, de exemplu: în raporturile de drept feroviar sunt locaţionate pentru folosirea cu scopul transportării de mărfuri vagoanele marfare, însă vagonul în sine nu reprezintă ,,mijloc de transport” doarece nu are forţă proprie de autopropulsare, iar ca rezultat nu vor asigura necesităţile expeditorilor antrenaţi în transportul de bunuri, şi numai împreună cu mecanismul de tracţiune care este locomotiva formează un mijloc de transport feroviar. Ca rezultat a celor enunţate, conchidem că fenomenul extinderii locaţiunii, ca gen de activitate comercială se extinde şi asupra ramurii transporturilor, prin intermediul căreia schimbul de bunuri şi valori patrimoniale a primit un inpuls incontestabil, accelerînd nu numai încheierea contractelor aferente, dar şi executarea lor.[9]

În literatura de specialitate din domeniul transportului la general, şi  auto, feroviar, maritim, aerian în special s-a încercat a se scoate în evidenţă importanţa pe care o are fiecare tip de transport  la transportarea mărfurilor. Cu toate acestea, avantajele pe care le prezintă transporturile auto au determinat creşterea importanţei şi a contribuţiei pe care o aduc în deplasarea mărfurilor în trafic intern şi internaţional, însă avînd o capacitate de transport mai redusă , transporturile auto au un nivel mai ridicat al preţului de cost în comparaţie spre exemplu cu transportul maritim care este cel mai ieftin şi avantajos din acest punct de vedere faţă de oricare alt mijloc de transport, calculat fie la cost global, fie la tonă transportată, dar mai ales la tonă/milă, avantajul ieşind în evidenţă îndeosebi pe distanţe mari, transoceanice[10].

În încercarea de a scoate în evidenţă atu-urile dar şi  părţile negative ale mijlocului de transport auto vom continua cu o analiza ce va avea ca scop studiul comparativ a celor mai importante mijloace de transport cunoscute prin prisma avantajelor şi dezavantajelor lor. Astfel vedem că:

  • transportul auto prevede asigurarea transportului de mărfuri din poartă în poartă(door to door ), eliminînd operaţiunile costisitoare (transbordările), fapt care nu caracterizează şi nu este posibil în cazul nici unui alt mijloc de transport, precum şi posibilitatea încărcării mărfii la locul unde se află aceasta, mijloacele de transport avînd acces în orice loc ca: cîmpul, pădurea, ş.a.;
  • transportul auto realizează viteze comerciale mai mari decît în alte modalităţi de transport, contribuind la acelerarea circulaţiei mărfurilor, ccea ce devine spre exemplu imposibil în cazul transportului maritim care are viteza de deplasare relativ mică şi viceversa dacă e să vorbim despre transportul aerian.
  • transportul auto necesităinvestiţii mai reduse, procesul de transport nepresupunînd instalaţii speciale şi costisitoare cum ar fi spre exemplu în cazul transportului maritim (porturile) sau aerian (aeroporturile). Cu toate acestea, faţă de distanţele mari de parcurs, uneori la multe mii de mile marine, rutele de navigaţie necesită amenajări pentru siguranţa navigaţiei, relativ reduse comparativ cu transportul terestru;
  • transportul auto permite transportul unei game variabile de mărfuri, în cazul produselor perisabile fiind aproape de neînlocuit, astfel că perisabilitatea  în cazul transportului auto fiind mai redus cu aproximativ 1-2 % comparativ cu 8-10 % la transportul pe cale ferată;
  • transportul auto necesită cheltuieli valutare reduse, reclamate de plata taxelor de utilizare a şoselelor, a alimentării cu combustibil şi pentru diurna şi cazarea şoferilor, însă numai în cazul traficului international;
  • mijloacele de transport auto pot fi mai uşor redirijate pe parcurs, în funcţie de interesul expeditorului sau destinatarului;
  • rulajul mijloacelor de transport auto este de două ori mai ridicat decît al vagoanelor pe calea ferată, ceea ce contribuie la accelerarea procesului de producţie, cu implicaţii asupra creşterii eficienţei[11];
  • sub aspect organizatoric, transporturile rutiere aparţin de domeniul dreptului privat, de cele mai multe ori aflîndu-se sub egida unor societăţi comerciale, pe cînd căile ferate funcţionează în structura de regie autonomă, unică pe ţară, aşadar în formă juridică de subiect de drept administrativ.[12]

Cu toate aceste avantaje anterior enunţate nu putem exclude şi faptul că adesea întălnim şi unele puncte negative cum ar fi spre exemplu faptul că cu un singur mijloc de transport auto se transportă o cantitate de marfă mult mai mică în comparaţie cu transportul maritim, aerian sau feroviar, plus că şi siguranţa la trafic lasă de dorit faţă de celelelalte tipuri de transport.

În final, conchidem că fiecare categorie de transport are un specific, anumite particularităţi determinate de caracterul propriu al căii şi al mijlocului de transport utilizat care impun reglementări distincte şi în concordanţă cu acestea. În acelaşi timp nu putem ignora faptul că toate categoriile de transport au acelaşi obiect al activităţii, ceea ce determină caractere comune, anumite principiişi reglementări unitare aplicabile întregii activităţi de transport.[13]

Fiind evidentă importanţa pe care o au transporturile în general şi cel auto de mărfuri  în special, desprindem o particularitate deosebită a celui din urmă prin faptul că are o reglementare juridică specială. În afară de prevederile generale stipulate în Codul Civil al Republicii Moldova, raporturile contractuale şi organizaţionale cu privire la  transportul auto de mărfuri este reglementat şi de unele acte normative speciale dintre care: Legea cu privire la transport din 21.05.1997, Codul transporturilor auto aprobat prin Legea nr. 116 din 29.07.1998. Un loc deosebit îl ocupă şi actele normative adoptate de Guvern cum ar fi Regulamentul transporturilor auto de mărfuri, aprobat prin Ordinul Ministerului Transporturilor şi Comunicaţiilor din 09.12.1999.[14]Toate aceste acte normative conţin unele norme de ordin organizatoric, care parţial pot fi considerate norme cu element public[15].  Pe lîngă legislaţia naţională domeniul dat este reglementat şi de un şir de acte, acorduri, tratate internaţionale. Astfel, art.2 alin.(2) din Legea cu privire la transporturi prevede expres că: ,,dacă acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte prevăd alte norme decît cele cuprinse în legislaţia Republicii Moldova cu privire la transporturi, se aplică normele acordurilor internaţionale’’.

Astfel, pe plan internaţional, transportul de mărfuri pe şosele este reglementat de o serie de convenţii, printre care:

  • Ø Convenţia C.M.R.[16] :  este un instrument juridic multilateral, încheiat la Geneva în 1956 şi care are ca obiect, potrivit titulaturii sale ,,contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele’’.  Pentru aplicabilitatea validă a acestui acord este foarte important ca parcursul autovehicolului să includă, fie ca punct de pornire sau de sosire  unul dintre statele contractante.[17] Pe lîngă această clauză obligatorie Convenţia mai prevede şi alte condiţii care se cer a fi întrunite pentru a vorbi despre încadrarea din punct de vedere juridic a contractului de transport în clasa acelor contracte reglementate de C.M.R.
  • Ø Convenţia vamalărelativăreferitoare la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetului T.I.R.[18] -prevede şi  permite transportul mărfurilor efectuat fără descărcare şi reîncărcare, peste una sau mai multe frontiere, de la un birou vamal de plecare al unei părţi contractante pînă la un birou vamal de destinaţie al unei alte părţi contractante, sau al aceleiaţi părţi contractante, în vehicule rutiere, ansamble de vehicule sau în containere, cu condiţia ca o parte din traseu între începutul operaţiunii T.I.R. şi terminarea ei să fie un traseu rutier.Mărfurile circulă sub acoperirea unui carnet TIR, care are dublă valoare: declaraţie vamală de tranzit şi document de garanţie. Acest carnet este eliberat transportatorilor de către asociaţiile garante agreate de autoritatea vamală din fiecare ţară semnatară.[19]
  • Ø Acordul European privind transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase[20]–  se aplică transporturilor efectuate (chiar şi în tranzit) pe teritoriul a cel puţin două ţări, părţi ale acordului şi numai pe teritoriul lor. Important este ca marfa să fie clasată ca fiind drept periculoasă prin prisma acestei Convenţii. În conformitate cu prevederile acordului, prin ,,mărfuri periculoase” se înţeleg materialele şi obiectele care sunt interzise a fi transportate pe drumuri în traffic international sau al căror transport este permis numai în condiţiile unei autorizări special, date în condiţiile stabilite prin Acord.
  • Ø Convenţia cu privire la transporturile internaţionale de produse perisabile şi cu privire la mijloacele de transport speciale care trebuie folosite pentru aceste transporturi (A.T.P.)[21]–  Convenţia dată are ca scop stabilirea de standarde tehnice pentru eficienţa termală a autovehiculelor frigorifice şi termoizolatoare şi pentru conteinerele utilizate în transportul internaţional de mărfuri alimentare perisabile. Concomitent aceasta vine să stabilească metoda de testare a acestor tipuri de utilaje şi de certificare/agreare de către autoritaţile locale. Deci, acordul se va aplica utilajului de transport frigorific, termoizolant şi cu încalzire utilizat, sau care se intenţionează să se folosească, pentru transportul internaţional de mărfuri perisabile acolo unde se efectuează cursa sau unde se va efectua, pe cale rutieră, cale ferată, sau pe cale maritimă cu traversarea a mai puţin de 150 km, sau prin orice combinaţie de transport.

Printre alte convenţii la fel de importante se numără:

  • Ø Regulamentele CEE nr. 881/92 şi 3118/93 referitoare la transportul rutier de mărfuri pe teritoriul Comunităţii care se aplică transportului rutier internaţional de mărfuri contra cost pentru călătoriile efectuate pe teritoriul Comunităţii;
  • Ø Acordul European pentru stabilirea prescripţiilor  uniforme administrative pentru efectuarea transporturilor rutiere de persoane şi mărfuri;
  • Ø Normele europene de emisii,cinci la număr, stabilesc limitele permise ale emisiilor de gaze de evacuare pentru autovehiculele noi comercializate în statele membre ale Uniunii Europene. La stabilirea normelor de emisii, sau luat în considerare implicaţiile pentru piaţă şi competitivitatea producătorilor, costurile directe şi indirecte pentru operatorii economici şi creşterea beneficiilor prin stimularea inovaţiilor, îmbunătăţirea calităţii aerului, reducerea costurilor pentru sănătate şi creşterea speranţeide viaţă, precum şi implicaţiile pentru impactul global asupra emisiilor de dioxid de carbon. Aşadar avem următoarele norme, cinci la număr (euro 1, euro 2, euro 3, euro 4, euro 5, iar din 2014 vom avea şi euro 6):
  • Ø Norma euro 1. Prima dintre aceste norme a fost introdusă prin Directiva 91/441/CEE a Consiliului din 26 iunie 1991 de modificare a Directivei 70/220/CEE privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule,  care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1992. Directiva dată se aplică în cazul emisiilor de gaze şi emisiilor poluante pentru toate categoriile de vehicule noi lansate după 1iulie 1992:
  • Ø Norma euro 2.A fost instituită începând de la 1 ianuarie 1996 pentru autoturismele ce urmau a fi lansate după această dată. Reglementarea legală o constituie Directiva nr. 96/69 CE.

Pentru autovehiculele din categoria M1, cu norma de poluare non-Euro, Euro 1 sau Euro 2, taxa de poluare se va calcula după formula: C x D x (100-E)/ 100, unde:      C = cilindree (capacitatea cilindrică);

D = taxa specifică pe cilindree;

E = cota de reducere a taxei.

  • Ø Norma euro 3. Se aplică şi este obligatorie pentru  autoturisme şi autoutilitare sub 1305 kg reeşind din Directiva nr.98/69/CE începînd cu ianuarie 2000 pentru modelele noi ce urmau a fi lansate;
  • Ø Norma euro 4. Se aplică şi este obligatorie  pentru autoturisme şi autoutilitare sub 1305 kg, obligatorie fiind din ianuarie 2005 pentru modelele noi, ce urmau să fie lansate după această dată. Reglementarea legală a acestei norme de emisie este dată de Directiva nr. 2002/80/ CE

Pentru autovehiculele cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, taxa se calculează pe baza emisiilor de dioxid de carbon (CO2) şi a taxei specifice exprimate în euro/1 gram CO2, a normei de poluare, a taxei specifice exprimate în euro/1 cmc şi a cotei de reducere a taxei,după formula: [(A x B x  30) + (C x D x  70) ] x (100 – E)/100, unde:

A = valoarea combinată a emisiilor de CO2, exprimată în grame/km;

B = taxa specifică, exprimată în euro/1 gram CO2,

C = cilindree (capacitatea cilindrică);

D = taxa specifică pe cilindree,

E = cota de reducere a taxei.

  • Ø Norma euro 5 se va aplica pentru maşinile diesel a căror valori limită ale emisiilor depăşesc:

–      monoxid de carbon: 500 mg/km;

–      particule: 5 mg/km (adică o reducere cu 80 % a emisiilor faţă de norma Euro 4);

– oxizi de azot (NOx): 180 mg/km (adică o reducere cu peste 20 % a emisiilor faţă de norma Euro 4);

–      emisii combinate de hidrocarburi şi oxizi de azot: 230 mg/km.

Pentru maşinile pe benzină sau care funcţionează cu gaz natural sau cu GPL norma euro 5 se va aplica dacă valoarea limită a emisiilor depăşeşte:

–   monoxid de carbon: 1 000 mg/km;

–   hidrocarburi nemetanice: 68 mg/km;

–   hidrocarburi totale: 100 mg/km;

–   oxizi de azot (NOx): 60 mg/km (adică o reducere cu 25 % a emisiilor faţă de norma Euro 4);

–   particule (exclusiv pentru maşinile pe benzină cu injecţie directă cu ardere slabă): 5 mg/km (introducerea unei limite care nu exista în cazul normei Euro 4).

  • Ø Norma euro 6 se va aplica pentru toate vehiculele echipate cu un motor diesel, care vor fi obligate să îşi reducă în mod semnificativ emisiile de oxizi de azot odată cu intrarea în vigoare a normei Euro 6. De pildă, emisiile provenite de la maşini şi alte vehicule destinate transportului vor fi limitate la 80 mg/km (adică o reducere suplimentară de peste 50 % faţă de norma Euro 5). Emisiile combinate de hidrocarburi şi oxizi de azot provenite de la vehiculele diesel vor fi, de asemenea, reduse, pentru a fi limitate, de exemplu la 170 mg/km în ceea ce priveşte maşinile şi celelalte vehiculelimitate, de exemplu la 170 mg/km în ceea ce priveşte maşinile şi celelalte vehicule destinate transportului.[22]

Anterior am analizat un şir de acte normative internaţionale care se aplică în mod constant pe întreg teritoriul Europei. Cu toate acestea însă avem şi alte continente în interiorul cărora există, persistă şi se solicită serviciile de transportare (bunuri, persoane).

În ceea ce priveşte transportul rutier internaţional de mărfuri pe continentul african se impune a menţiona că, începînd cu anul 2004, a intrat în vigoare Actul uniform relativ la contractul de transport de mărfuri pe şosea[23], adopat de OHADA, act care se aplică oricărui contract de transport pe şosele atunci cînd locul luării în primire a mărfii şi locul prevăzut pentru descărcare, sunt situate fie pe teritoriul unui stat membru OHADA, fie pe teritoriul a două state diferite dintre care cel puţin unul este membru OHADA. Şi în această reglementare contractul de transport rutier internaţional de mărfuri este considerat ca fiind un contract comercial consensual (art. 3) scrisoarea de trăsură avînd doar forţă probatorie (art.5) ca şi în reglementarea Convenţiei CMR.

În acelaşi context se impune a menţiona şi Convenţia inter-americană privind contractele pentru transporturile rutiere internaţionale de mărfuri adopatată la 15 iulie 1989 la Montevideo,Uruguay[24]. Convenţia în cauză încă nu este în vigoare, nefiind ratificată de un număr suficient de state, se aplicabilă transporturilor rutiere din statele din America Centrală şi de Sud, fiind deschisă spre ratificare statelor membre ale Organizaţiei Statelor Americane, este inspirată – ca şi Actul Uniform OHADA – de Convenţia CMR de la Geneva din 1956. Dispoziţiile acesti convenţii se aplică dacă locul de expediere sau cel de destinaţie sunt situate în state diferite, din care cel puţin unul este parte la Convenţie. Aici documentul de transport este fie scrisoarea de trăsură, fie conosamentul întocmit de transportator la cererea expeditorului, în momentul preluării mărfurilor ( art.3). Noutatea acestei convenţiieste aceea că respectivul conosament se poate emite şi prin orice mijloc mecanic sau electronic şi poate fi semnat şi electronic. Caracterul  consensual al contractului de transport rutier internaţional de mărfuri este reglementat şi de această Convenţie, stipulîndu-se în art. 6 că omisiunea de a se menţiona în conosament unul sau mai multe elemente  stipulate în art. 5 nu afectează existenţa contractului de transport.

Comparînd cele trei convenţii multilaterale ce reglementeză uniform transporturile rutiere internaţionale de mărfuri s-a remarcat minuţiozitatea reglementărilorConvenţiei CMR, buna structurare a reglementărilor Actului uniform OHADA precum şi modernismul şi simplitatea reglementărilor Convenţiei inter-americane.[25]


[1] Moroșan T. ,,Participanții contractului de transport’’. Analele ATIC, Vol. I (X), 2006

[2] Legea cu privire la transport nr. 1194 din 21.05.1997 // MO al RM nr. 067 din 11.08.1997

[3] Codul transporturilor auto, Legea nr.116 din 29.07.1988 // MO al RM nr.90-91 din 01.10.1988

[4] Hotărîrea Guvernului privind Acordul între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Ungare privind transporturile internaționale auto de pasageri și mărfuri nr. 978 din 21.10.1997 // MO nr. 000 din 27.11.1997

[5] Code de la Route d’Algerie, Loi nr. 2001-14

[6] Hotărîrea Guvernului nr. 357 privind Regulamentul circulației rutiere din 13. 05.2009 // MO al RM nr. 92-93 din 15.05.2009

[7] G. Filip; C. Roditis; L. Filip. ,,Dreptul Transporturilor”. Editia a – III A. Editura ,,Șansa’’, București , p. 286

[8] Codul Transportului feroviar , Lgea nr. 309 din 17.07.2003 // MO nr. 226 din 03.11.2003

[9] D. Cimil, A. Bot. ,,Recalificarea locațiunii în raporturile de transport feroviar al bunurilor”. Revista Avocatul poporului nr. 1-2 din 2012, p.

[10] G. Caraiani; M. Serescu. ,,Transporturile maritime.” Editura Lumina Lex, București 1998, p. 9

[11] Emilia Ezer. ,,Contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele”. Editura  Universul Juridic, București 2010

[12] O. Căpățînă; G. Stancu. ,,Dreptul Transporturilor”. Partea Specială. Editura Lumina Lex, București 2002, p. 79

[13] G. Filip; C. Roditis; L. Filip. Op. cit. p. 24

[14] Regulamentul transporturilor auto de marfuri din 09.12.1999 // MO al RM nr. 42-44/141 din 20.04.2000

[15]Comentariul Codului Civil al RM, Vol. II., Editura ARC, Chisinau 2006, p. 572

[16] Convenția de la Geneva din 19 mai 1956 referitoare la Contractul de Transport Internațional Rutier (C.M.R.),

[17] O. Căpățînă; G. Stancu. ,,Dreptul Transporturilor. Partea specială’’, Editura Lumina Lex, București 2002, p. 188

[18] Convenția Vamală relativă de la Geneva din 14 noiembrie 1975 referitoare la transportul internațional al mărfurilor sub acoperirea carnetului T.I.R.

[20] Acordul European de la Geneva din 30 septembrie 1957, în vigoare din 29 ianuarie 1968 privind transportul rutier internațional de mărfuri periculoase

[21] Convenția din 1 septembrie 1970 cu privire la transporturile internaționale de produse perisabile și cu privire la mijloacele de transport speciale care trebuie folosite pentru aceste transporturi (A.T.P.)

[22]Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce priveşte emisiile provenind de la vehiculele uşoare pentru pasageri şi de la vehiculele uşoare comerciale (Euro 5 şi Euro 6) şi privind accesul la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor

[23]Actul uniform relativ la contractual de transport de mărfuri pe șosea, adoptat de OHADA la 22 martie 2003 la Yaounde

[25] E. Ezer,op. cit., p. 44

2 responses to “Regimul juridic a mijlocului de transport auto

  1. garcea 17 Iunie 2013 la 13:45

    multumesc pentru informatii

  2. mariuspopescu 2 Octombrie 2013 la 16:53

    interesant articolul, multuimim pentru informatii😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: