LAW.MD

Contribuie la dezvoltarea unui spaţiu liber de norme mioritice!

Argumente în favoarea codificării legislaţiei naţionale din domeniul transportului


Autor: Iurie MIHALACHE,

doctor în drept, lector universitar (USM)

page0-old-law-books-edit[1]

Les réalités juridiques de la République de Moldova montrent que la législation sur les transports est incomplet et comporte plusieurs lacunes. Le plus difficile est la situation du transport aérien. Jusqu’à present il n’existe pas un code aeriene. Dans le transport routier la situation est meilleure. Actuellement se prépare le code de la route ajusté à la législation de l’Union européenne. En ce qui concerne le transport ferroviaire et maritime, il y’a des problèmes quant à l’application pratique de la législation.

 

1. Precizări prealabile

Codificarea este forma superioară de sistematizare a actelor normative care constă în procesul de prelucrare şi alcătuire a unui singur act normativ cu putere de lege, numit cod, din toate (sau aproape toate) actele normative dintr-o ramură de drept[1]. Codul apare ca un rezultat al unui complex de operaţii. El necesită profesionalism, previziune, răspundere[2]. Procesul de codificare ţine de competenţa exclusivă a Parlamentului.

La etapa actuală legislaţia naţională din ramura transporturilor este reprezentată de coduri, legi şi alte acte normative subordonate legii. Însă nu toate raporturile sunt reglementate la fel: de exemplu, cele cu caracter de comerţ sunt reglementate preponderent de Codul civil[3], în timp ce relaţiile de ordin administrativ, de organizare, de testare şi desfăşurare a transportului sunt prevăzute în legislaţia fiecărui tip de transport luat în parte, cele mai importante fiind: Codul transporturilor auto[4], Codul transportului feroviar[5] şi Codul navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova[6].

Luând în consideraţie că relaţiile sociale din ramura transportului în Republica Moldova se află într-o permanentă ascensiune, argumentele în favoarea sistematizării şi codificării legislaţiei devin tot mai pertinente.

2. Codificarea legislaţiei din transportul rutier

Principalul act normativ în ramura transportului rutier este Codul transporturilor auto. Din nefericire, acesta nu incorporează pe deplin normele materiale şi procedurale, acestea fiind reglementate prin hotărâri de Guvern şi ordine ale ministrului. De exemplu, modul de organizare a transportului de călători este prevăzut înRegulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje nr.854 din 28.06.2007[7], testarea tehnică în Regulamentul cu privire la Registrul de stat al transporturilor nr.1047 din 08.11.1999[8], în timp ce condiţiile de licenţiere în transportul auto de călători nu sunt stipulate în nici un act legislativ. Mai mult decât atât, licenţa de transport se obţine la Camera de Licenţiere, dreptul de deservire a rutelor regulate se obţine la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, iar permisul de activitate pe rută se obţine de la Agenţia Naţională Transport Auto. În consecinţă, pentru a putea desfăşura transportul rutier de călători pe rute regulate, agentul economic are nevoie de trei acte administrative permisive obţinute de la trei organe de stat diferite.

În scopul soluţionării acestor probleme, în proces de examinare se află Proiectul Codului transportului rutier[9]. Cu părere de rău, noul Proiect reprezintă un plagiat din legislaţia României, şi anume: din Ordonanţa de urgenţă privind transporturile rutiere nr.109/2005[10], din Normele privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, aprobate prin ordinul ministrului transporturilor nr.1892/2006[11], precum şi din alte acte normative. Neavând legătură cu realitatea din Republica Moldova, Proiectul riscă să nu fie înţeles. Or, sistemul organizării transportului rutier în ţara noastră este diferit în raport cu cel din România, iar noul Proiect determină schimbarea întregului concept la acest capitol.

Cu toate acestea, reforma este oportună şi inevitabilă, deoarece una dintre condiţiile cerute de Uniunea Europeană pentru integrarea Republicii Moldova în acest sistem constă în armonizarea legislaţiei din transportul rutier la standardele europene.

3. Perspectiva elaborării unui Cod aerian al Republicii Moldova

Din punct de vedere juridic, există două mari probleme în sistemul transportului aerian al Republicii Moldova: prima, este lipsa unei legislaţii codificate în domeniu; cea de-a doua, nu există reglementări ce ţin de dreptul privat. Toate actele normative care există sunt consacrate transportului aerian ca parte componentă a dreptului public, în care se reflectă funcţionarea organelor de conducere, modul de eliberare şi retragere a licenţelor de zbor, controlul de securitate, prevenirea şi lichidarea consecinţelor accidentelor şi incidentelor, regulile de zbor şi alte aspecte.

Apreciem faptul că în anul 1997 a fost adoptată Legea aviaţiei civile, prima lege în domeniul transportului aerian din Republica Moldova. Proiectul Legii aviaţiei civile a fost elaborat în colaborare cu specialiştii Universităţii McGill din Montreal, Canada, şi ai Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile[12].

Deşi se menţionează că legea a fost necesară deoarece a modificat şi a introdus noţiuni noi, a înlăturat discrepanţele formate după punerea în aplicare a Codului civil nou[13], din perspectivă proprie, subliniem сă ea a constituit un început bun, însă nu a avut continuitate în actele normative care au urmat.

Situaţia devine şi mai stranie din moment ce o altă lege, Legea cu privire la transporturi[14], porneşte de la ideea că un Cod aerian al Republicii Moldova trebuie să existe, şi anume, se menţionează că activitatea întreprinderilor de transport se reglementează de prezenta lege, de codurile transportului feroviar, auto, aerian şi naval” (art.2 alin.(1)).

Cu atât mai mult chestiunea respectivă a fost evidenţiată în literatura naţională de specialitate. Spre exemplu, în manualul „Drept civil, partea specială” (autor A.Bloşenco), se menţionează că „transportul aerian prezintă particularităţi, în primul rând sub aspectul reglementărilor juridice, însă la moment nu există un act normativ naţional menit să reglementeze transportul aerian intern de încărcături, motiv pentru care se va aplica Codul aerian al U.R.S.S. prin prisma Declaraţiei suveranităţii R.M.”[15].

Bineînţeles, nu putem fi de acord cu afirmaţia autorului A.Bloşenco, din motiv că Codul aerian al U.R.S.S. nu a fost ratificat de către Parlamentul Republicii Moldova[16].

Aducem ca exemplu că majoritatea statelor lumii au adoptat deja în ordinea lor internă un Cod al aviaţiei civile sau Cod aerian. Astfel, în România reglementarea în traficul aerian intern se realizează prin Codul aeriandin 1997[17] şi Legea privind răspunderea transportatorilor aerieni şi a operatorilor aeronavelor civile care efectuează operaţiuni aeriene civile în spaţiul aerian naţional[18], care sunt, bineînţeles, ajustate la legislaţia Uniunii Europene; în Ucraina codul aerian a fost pus în aplicare la 4 mai 1993[19]; în Federaţia Rusă în vigoare este codul aerian adoptat la 19 februarie 1997[20]; un cod similar a fost adoptat în 2006 în Republica Belarus precum şi în alte state.

Lipsa unui Cod aerian al R.M. este justificată prin faptul că traficul aerian intern aproape că nu există, iar majoritatea zborurilor au caracter internaţional. Deşi în prezent avem 5 aeroporturi, amplasate teritorial la Chişinău, Bălţi, Cahul, Tiraspol şi Mărculeşti, numai două, aeroportul din Chişinău şi cel din Mărculeşti, au statut de aeroport internaţional, dintre care doar primul este utilizat pentru cursele regulate efectuate în/din Republica Moldova şi constituie „poarta aeriană a ţării”. Cele din Bălţi şi Cahul sunt certificate şi deschise doar pentru zboruri ocazionale, iar în privinţa aeroportului din Tiraspol, aşa cum bine cunoaştem, el se află sub jurisdicţia Transnistriei şi conducerea de la Chişinău nu-şi poate exercita controlul asupra lui.

Deşi în Planul de acţiuni privind realizarea strategiei de dezvoltare a aviaţiei civile în perioada anilor 2007-2012, Autoritatea Aeronautică Civilă a Republicii Moldova şi-a programat elaborarea unui Cod aeronautic, avem rezerve faţă de denumirea acestei cod. Mai corect ar fi titlul – „Codul aerian al Republicii Moldova”, aşa cum se obişnuieşte în toatele statele lumii, şi nu „Codul aeronautic”. Prin noţiunea de aeronautic (fr. aéronautique), în dicţionarul limbii române se înţelege ştiinţa construirii navelor de zbor şi tehnica navigaţiei aeriene[21],  însă legislaţia naţională are nevoie în mare parte de reguli de drept privat.

Dintre toate categoriile de transport din republică, transportul aerian este singurul în care nu este prevăzută modalitatea de încheiere a contractului, nu este stabilit un model pentru biletele electronice de călătorie, lipseşte o reglementare clară în privinţa răspunderii civile a cărăuşului pentru pierderea, distrugerea şi deteriorarea mărfurilor, răspunderea pentru viaţa şi sănătatea pasagerilor, întârzierile şi anularea zborurilor, răspunderea pentru pierderea şi deteriorarea bagajelor, serviciile de transportare a poştei şi multe alte aspecte.

Se va ţine cont şi de propunerea profesorilor ruşi, „că figura centrală a codului trebuie să fie pasagerul, în calitate de consumator al serviciilor de transport aerian[22].

4. Problemele legislaţiei din transportul maritim

Legislaţia din transportul maritim este reprezentată de Codul navigaţiei maritime comerciale al R.M. Problema majoră este că codul cuprinde numeroase greşeli, de formă şi de conţinut. Cauza constă în traducerea incompletă şi cu erori efectuată din Codul navigaţiei maritime comerciale al Federaţiei Ruse, astfel încât unele aspecte importante au fost omise din textul legii.

Din nefericire, transportul maritim în Republica Moldova este foarte puţin utilizat. Statistica ne arată că călătorrii preferă să apeleze la transportul auto, feroviar sau aerian şi doar prin excepţie se recurge la serviciile prestate de navele maritime. Printre motive este şi faptul că singurul port al Republicii Moldova, Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti, a fost inaugurat relativ recent, la 17 martie 2009, astfel încât nu s-a reuşit punerea în practică a legislaţiei în domeniu, iar numeroasele lacune din Codul navigaţiei maritime comerciale au rămas încă necunoscute.

O situaţie similară avem cu privire la practica judiciară. În transportul maritim ea lipseşte cu desăvârşire, deoarece puţinele conflicte care apar, se soluţionează pe cale amiabilă, fără ca litigiile să ajungă în instanţele de judecată.

5. Transportul naval. Proiectul Codului transportului naval al Republicii Moldova

În ultimele două decenii, transportul naval intern al Republicii Moldova a suportat ample restructurări. Conflictul armat din regiunea de est a ţării a cauzat ramurii transportului naval o criză considerabilă. Porturile principale (Bender şi Râbniţa) şi un număr esenţial de mijloace plutitoare au trecut sub jurisdicţia regimului transnistrean, iar ulterior, o parte din ele au fost vândute.

În prezent, râurile Nistru şi Prut sunt navigabile doar pe anumite segmente, din cauza nămolirii lor şi neefectuării la timp a lucrărilor de menţinere a adâncimilor[23]. Din acest motiv, transportul naval se exploatează la un randament considerabil redus comparativ cu cel din perioada anilor ’80, când prin intermediul transportului naval se efectuau transporturi de mărfuri şi călători – pe râul Nistru până la portul Belgorod-Dnestrovsc, după care mărfurile se transbordau pe nave maritime şi se transportau pe căile maritime, iar pe râul Prut până la Galaţi (România), portul Reni şi Izmail (Ucraina).

Problemele cu care se confruntă ramura transportului naval sunt determinate de următorii factori: a) starea tehnică învechită a mijloacelor plutitoare; b) starea economico-financiară dificilă a agenţilor economici care administrează flota şi porturile, şi c) piaţa slab dezvoltată de prestare a serviciilor în domeniul transportului de mărfuri şi călători[24].

În scopul de a relansa acest domeniu, s-a mizat pe ideea adoptării unui Cod al transportului naval intern al Republicii Moldova. Proiectul Codului a fost elaborat fiind alcătuit din 19 capitole şi 163 de articole. Spre regret însă, proiectul are deja 5 ani de când este publicat pe site-ul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al R.M.[25], însă fără acţiuni concrete de adoptare a acestuia de către Parlament.

Deşi nu găsim explicaţii în acest sens, considerăm că motivul tergiversării este foarte simplu: „la ce bun să adoptăm un cod, dacă transport naval practic nu avem”. Or, cele câteva mijloace plutitoare nu sunt capabile a fi utilizate pe deplin în desfăşurarea unei activităţi de întreprinzător. Cu atât mai mult că pe piaţa autohtonă nu există cerere şi nici ofertă în domeniul comerţului pe cale navală.

Până la adoptarea noului cod, cu titlu de excepţie, asupra relaţiilor din transportul naval intern sunt aplicate prin analogie normele Codului navigaţiei maritime comerciale al R.M.

 

6. Concluzii şi recomandări

Generalizând cele expuse, subliniem că legislaţia naţională din domeniul transportului se află într-un interminabil proces de reformare. Scopul şi finalitatea procesului constă în adoptarea unui cadru legal coerent şi ajustat la cerinţele de aderare la Uniunea Europeană, deziderat care poate fi realizat numai prin măsuri clare de codificare a actelor normative cu privire la fiecare tip de transport luat în parte.

– Cu toate acestea, procesul de codificare a legislaţiei din transport întâmpină numeroase impedimente, cum sunt: incompetenţa multor funcţionari publici implicaţi în procesul de implementare, lipsa unui concept clar şi consecvent de integrare europeană a Republicii Moldova, dar şi coruptibilitatea factorilor decizionali. Luate în comun, aceste motive stau la baza trenării întregului proces de efectuare a reformelor din transport.

– Principalele argumente în favoarea codificării legislaţiei din transportul rutier constau în dorinţa de a soluţiona problemele stringente în domeniu, cum sunt: traficul ilicit de călători, organizarea ineficientă a reţelei de rute, modul în care sunt repartizate noile curse, plafonarea tarifelor de către stat, nivelul scăzut de confort al multor vehicule. În acest scop a fost elaborat Proiectul Codului transportului rutier. Actualmente proiectul se află în Guvern, a primit aviz pozitiv din partea organelor de stat şi asociaţiilor obşteşti, urmând a fi înaintat în Parlament spre adoptare.

– Cea mai dificilă este situaţia din transportul aerian şi naval. Cu privire la transportul aerian, recomandăm adoptarea unui Cod aerian al Republicii Moldova, aducând ca exemplu faptul că majoritatea statelor lumii au adoptat deja un Cod al aviaţiei civile sau Cod aerian. Prezenţa codului va face posibilă sistematizarea normelor din Legea aviaţiei civile, Legea privind securitatea aeronautică, precum şi a regulilor aeronautice civile aprobate de Administraţia Aviaţiei Civile a R.M. în perioada anilor 1999 – 2011.

– Luând în consideraţie faptul că transportul naval comercial pe râurile Nistru şi Prut se efectuează zilnic, devine necesară adoptarea unei legislaţii navale. Din nefericire, în prezent această legislaţie lipseşte cu desăvârşire, iar aplicarea prin analogie a legislaţiei maritime la raporturile din domeniul transportului naval nu mai este o soluţie viabilă, motiv din care devine absolut indispensabilă adoptarea Codului transportului naval al Republicii Moldova.

– Deşi situaţia din transportul feroviar este mai stabilă, Codul transportului feroviar necesită unele adaptări pentru a reglementa pe deplin raporturile dintre Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” şi partenerii său comerciali. Mai mult ca atât, se impune abrogarea regulilor ce ţin de încărcarea şi descărcarea mărfurilor rămase din perioada URSS, în favoarea aprobării unor noi reglementări în domeniu.


[1] Avornic Gh. Tratat de Teoria generală a statului şi dreptului. Volumul I. Chişinău: Î.S.F.E.P. „Tipografia Centrală”, 2009, p.129-130.

[2] Negru B., Negru A. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău: Bons Offices, 2006, p.373.

[3] Codul civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.1107-XV din 06.06.2002, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.82-86 din 22.06.2002.

[4] Codul transporturilor auto al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.116-XIV din 29.07.1998, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.90-91 din 01.10.1998.

[5] Codul transportului feroviar al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.309-XV din 17.07.2003, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.226 din 14.11.2003.

[6] Codul navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.599-XIV din 30.09.1999, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-4/2 din 11.01.2001.

[7] Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului R.M. nr.854 din 28.07.06, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.124-125 din 08.08.2006.

[8] Regulamentul cu privire la Registrul de stat al transporturilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului R.M. nr.1047 din 08.11.1999, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.126-127/1113 din 12.11.1999.

[9] Proiectul Codului transportului rutier poate fi consultat pe site-ul oficial al Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor din R.M., http://mtid.gov.md/img/cod%20TR/Codul%20Transporturilor%20Rutiere.pdf (vizitat 22.10.2011)

[10] Ordonanţa de urgenţă privind transporturile rutiere nr.109/2005, publicată în Monitorul Oficial (România) nr.655 din 22.07.2005.

[11] Normele privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, aprobate prin ordinul ministrului transporturilor nr.1892/2006, publicată în Monitorul Oficial (România) nr.919 din 13.11.2006.

[12] Запорожец В. Крылья Молдовы: 60-летию Молдавской гражданской авиации посвящается, 1944-2004. Кишинэу: Cuşnir & Co, 2004, p.10.

[13] Raportul anual al Administraţiei de Stat a Aviaţiei Civile din Republica Moldova pe anul 2006. Chişinău, 2007, p.29.

[14] Legea nr.1194-XIII din 21.05.97 cu privire la transporturi, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.67-68/553 din 16.10.1997.

[15] Bloşenco A. Drept civil. Partea specială. Note de curs. Editura Cartdidact. Chişinău, 2003, p.121.

[16] În Declaraţia suveranităţii Republicii Sovietice Socialiste Moldova nr.148-XII din 23 iunie 1990 (Veştile nr.8/192, 1990), este stabilit că „Pentru asigurarea garanţiilor social-economice, politice şi juridice ale suveranităţii republicii, Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova stabileşte supremaţia Constituţiei şi a legilor R.S.S. Moldova pe întreg teritoriul ei. Legile şi alte acte normative unionale acţionează în Moldova numai după ratificarea (confirmarea) lor de către Sovietul Suprem al Republicii, iar cele în vigoare ce contravin suveranităţii Moldovei, se suspendează” (pct.5).

Prin urmare, legile fostei U.R.S.S. urmau să fie aplicate în Moldova numai după ratificarea (confirmarea) lor de către Parlament (atunci încă se numea Sovietul Suprem). De aici, apare întrebarea: a fost ratificat Codul aerian al U.R.S.S. de către Parlamentul R.M.? Răspunsul este negativ. Or, din ziua adoptării Declaraţiei de suveranitate şi până la etapa actuală, nici Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova (anul 1990-1991) şi nici Parlamentul R.M. (începând cu 1991), nu au ratificat Codul aerian al U.R.S.S.

[17] Codul aerian al României, adoptat la 26 ianuarie 2001, publicat în Monitorul Oficial, nr.45, 2001.

[18] Legea nr.355 din 10 iulie 2003 privind răspunderea transportatorilor aerieni şi a operatorilor aeronavelor civile care efectuează operaţiuni aeriene civile în spaţiul aerian naţional, publicată în Monitorul Oficial nr.524, 2003.

[19] Воздушный кодекс Украины от 04 мая 1993 года, publicat în Ведомости Верховной Рады Украины, nr.25, 1993.

[20] Воздушный кодекс Российской Федерации по состоянию на 20.01.09. Издательство:Ось-89, Москва, 2009.

[21] Noul dicţionar universal al limbii române, Ediţia a II-a, sub redacţia Oprea I., Pamfil C., Radu R., Zăstroiu V. Bucureşti-Chişinău: Litera Internaţional, 2007, p.45.

[22] Бордунов В.Д., Елисеев Б.П. О Концепции совершенствования Воздушного кодекса Российской Федерации, publicat în Транспорт России, nr.24 (520), 2008, p.11-12.

[23] În Republica Moldova la momentul actual există un port maritim şi 4 porturi fluviale: Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti – cu ieşire la Marea Neagră prin intermediul râului Dunărea;Portul fluvial Ungheni – amplasat pe râul Prut;Portul fluvial Bender – pe râul Nistru;Portul fluvial Râbniţa – pe râul Nistru şi Portul fluvial Varniţa, la fel amplasat pe râul Nistru. În afară de cele enumerate, pe râul Nistru activează Î.S. „Bacul Molovata”, care efectuează transportarea pasagerilor şi a autoturismelor de pe un mal pe celălalt al râului. De asemenea, pe râul Nistru este amplasat cheul Olăneşti, dar care la moment actual nu operează.

[24] Concepţia dezvoltării transportului naval în Republica Moldova, http://mtid.gov.md/img/legislatia-nationala/conceptia-dezvoltarii-transportului-naval.doc (vizualizat 28.04.2010).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: