Autor: MIHALACHE Iurie, Doctor în drept, Lector superior (USM)
Annotation. La liquidation est le processus par lequel on met fin à l’existence d’une société, dans le but de transformer en argent les éléments de l’actif et ainsi payer les dettes sociales de la société. La liquidation est aussi parfois appelée dissolution, même si, techniquement, la dissolution désigne la dernière étape de la liquidation. Dans la législation nationale la liquidation est régie principalement par le Code civil et la Loi concernant les sociétés par actions nr.1134/1997.
Adnotare. Lichidarea constituie procesul prin care se pune capăt existenţei unei societăţi comerciale în scopul de a transforma în bani elementele activului şi de a plăti datoriile sociale ale societăţii. Lichidarea este denumită adeseori dizolvare, chiar dacăm prin esenţă, dizolvarea desemnează ultima etapă a lichidării. În legislaţia naţională lichidarea este reglementată de Codul civil şi Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr.1134/1997.
Mots-clés: liquidation, dissolution, société par actions, entreprise, société commerciale, capital sociale, titres représentatifs, souscriptions, actions, dividendes.
Cuvinte-cheie: lichidare, dizolvare, societate pe acţiuni, întreprindere, societate comercială, capital social, titluri reprezentative, depuneri, acţiuni, dividende.
Precizări. În general, lichidarea persoanelor juridice reprezintă procesul de dispariţie a acestora. Ca şi în cazul înregistrării, radierea persoanelor juridice din registrul de stat este de competenţa Camerei Înregistrării de Stat. Însă spre deosebire de procedura înregistrării, care poate fi efectuată şi în regim de urgenţă (de exemplu, în 24 de ore sau chiar în 4 ore), procedura de lichidare este una foarte complexă şi îndelungată. Legea nu prevede termenul limită în care persoana juridică poate îndeplini toate formalităţile de lichidare. Practica atestă faptul că în cazul în care persoana juridică nu are datorii faţă de bugetul public naţional, procedura lichidării durează, cel puţin, un an de zile[1].
Din nefericire, instituţia lichidării persoanelor juridice a fost puţin abordată în doctrina de specialitate. Dintre autorii străini putem enumera, în primul rând, profesorii ruşi: A.Paşin, A.Ciureaev[2], L.Podiaceva[3], L.Poteagaeva[4], iar dintre cei autohtoni, lucrări consacrate lichidării persoanelor juridice aproape că nu există. Majoritatea autorilor se rezumă la interpretarea normelor legale, fără a efectua o abordare ştiinţifică asupra procesului de lichidare. Ţinând cont de faptul că lichidarea este inseparabilă de instituţia dizolvării (lichidarea este o consecinţă a dizolvării; şi nu există lichidare fără dizolvare), instituţia lichidării a fost adeseori lăsată în umbră, locul ei fiind preluat de dizolvare, mai atractivă din punct de vedere al abordării teoretice. Continuă lectura „REFLECŢII CU PRIVIRE LA LICHIDAREA PERSOANELOR JURIDICE”